Sonet româno-franc
Sunt amploaiat la un ecol de țară
Și abitanii zeu mă recunosc.
De pun pe ghiocei parfum de mosc,
Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboară.
Un șoz bizar ca mâța se strecoară
În sangul meu ce bate-n diguri: pleosc!
Și ce plezir ca-n taină să cunosc
Silansul riș al nopților de vară!
De mint, oricine poa' să mă corige,
Să mă plesnească semplu peste buș.
Sunt peizan cu stil pe catalige,
Panseul fin îmi e solei și duș.
Când vremea e moveză, un' să plec?
Și cântă cucii-n ram: avec-avec!
sonet epigramatic de Janet Nică din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre minciună
- poezii despre ghiocei
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.