Dincolo de Prut
Îți sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Și într-un balaur rest de poveste?
Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopții aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărțit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.
E negru adâncul și, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă
Se deschide-o ușă și un coridor...
Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.