La mare
Vițe roșii,
vițe verzi sugrumă casele-n lăstari sălbatici
și vânjoși asemenea unor plopi ce-și
strâng în brațe prada.
Soarele în răsărit de sânge-și spală-n mare
lăncile, cu care a ucis în goană noaptea ca pe-o fiară.
Eu
stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cărăruire-n nesfârșit și nu-și gasește
drumul înapoi.
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.