Plasa de păianjen
Ca o insectă amețită
străbat văzduhul
pe traiectorii subatomice
numai de mine știute
zbor anesteziată
de parfumul dragostei
plutesc în eter
impregnată de amintirea iubirilor trecute
cu rațiunea subjugată
și inima frântă
mă îndrept hipnotic
inconștient
spre ochiul magic
de o putere irezistibilă
din centrul pânzei de păianjen
mă prind organic în capcana iluziilor
mă lichefiez de dorință
și mă pierd
în plasa insectelor primare.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Hagianu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.