Orarul dimineţii (Parodie)

Apetisanta şi atenta mea soţie,
Era de dimineaţă în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume şi vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt şi dulceaţă
Şi-un suc de fructe, ea fiind o sugăreaţă.

Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simţii urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neaşteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Şi asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moşmondi cu plictis şi cu studiu.

Brusc m-am luminat şi am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Şi-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Şi-nţelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit şi biata minte aburoasă.

Am îmbrăţişat-o ud şi am accelerat
Pe masă-n bucătărie, n-am ajuns la pat.
A sughiţat şi-a ţipat cu ochii-nfipţi în grinzi,
De parcă operam pe viu oameni suferinzi.
Şi-adoptându-mi piesa ei fără preludiu
Am pătimit, ca şi colegul ei Claudiu.

Dar mi-a mulţumit la final cu tonul tandru,
Spunând c-am depăşit chiar şi pe Alexandru.
S-a îndepărtat fără furou spre aragaz,
Şi am surâs s-aud că azi am fost cel mai breaz
Năuc din fire, dar fericit am întrebat
Ce s-a întâmplat, ce-a fost cu ea, şi-a explicat:

Pe când ţineam moi ouăle în mâna stângă,
Simţeam că plânge-n mine-un dor de mătărângă,
Şi cum ceasul meu cu calendar mi s-a stricat
M-am gândit să fac şi pentru tine un păcat;
Mi-am lăsat prieteni credincioşi-n aşteptare,
Deşi dacă-ţi măsor dorinţa nu-i mai mare

Totuşi s-a pătat furoul cu-n sentiment gălbui,
Iar în cerul gurii am gustul încă amărui.

poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Votează! | Copiază!