De-ai fi rămas cu mine...
De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ți-aș fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O simfonie-albastră, împrăștiindu-ți norii
Când ploile tristeții ar fi-nceput s-apară.
Te-aș fi făcut vioară și ca un acordor
Vindecător de mana durerilor din tine,
Pe corzile bolnave din sufletul algor
Turnam cu grijă mirul iubirii să te-aline.
Cu trupul meu arcuș, secătuit de dor,
Ai fi cântat din nou cu patimă și sete,
Doar armonia vieții, iar focul dirijor
Incandescent în noi cu flăcari violete.
Dar ai ales să pleci, prea lesne și departe,
Pierdută-i partitura cu muzica dorinței,
În mine mor izvoare de tine necântate
Și-n locul lor rămâne doar hăul neputinței.
poezie de Angelina Nădejde (21 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Eduard Zalle [din public] a spus pe 25 iulie 2013: |
Excelentă poezie, doamnă. O mare fremătătoare de tristețe și nostalgie. Vă felicit din toată inima! |