Godwin James
Harry Wilmans! Tu, care ai căzut în mlaștină
Lângă Manila urmând drapelul,
Nu ai fost schilodit de măreția unui vis
Sau distrus de o munca lipsită de roade,
Sau adus în pragul nebuniei de ispitile lui Satan;
Nu ai fost tormentat de aprinse iritări nervoase
Și nici nu a trebuit să-ți înduri rănile până la bătrânețe.
Nu ai răbdat de foame, pentru că guvernul a avut grijă să te hrănească.
Tu nu ai suferit și în același timp continuat să îndemni "înainte"
Armata pe care o conduceai
Împotriva unui adversar ale cărui zâmbete batjocoritoare
Erau mai ascuțite decât baionetele.
Tu nu ai fost sfârtecat
De bombe invizibile.
Tu nu ai fost respins
Tocmai de către cei pe care îi apărai.
Nu ai mâncat pâinea fără gust
Plămădită din proasta alchimie a idealurilor măcinate.
Tu te-ai dus la Manila, Harry Wilmans,
În timp ce eu m-am înrolat în oastea zdrențuită
A celor cu ochi luminoși, a celor însetați de divinitate,
A celor care s-au înrolat cu entuziasm sub steagul Impărăției Cerurilor
Și care au fost fost siliți să se retragă
Bolnavi și înfrânți, înlăcrimați și cu credința sfâșiată.
Tu și cu mine, Harry Wilamans, am căzut
Fiecare în felul lui, fără a deosebi
Ceea ce este bine de ceea ce este rău, înfrângerea de victorie,
Fără a cunoaște fața care zâmbește
În spatele măștii demoniace.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înfrângere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre drapel
- poezii despre armată
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.