Harold Arnett
Mă sprijineam de marginea sobei, bolnav, bolnav,
Gândindu-mă la degradarea mea, privind în gol,
Slăbit de căldura amiezii.
Clopotul unei biserici bătea trist undeva departe,
Se auzea plânsul unui sugar
Și tusea lui John Yarnell;
Zăceam febril, înfierbântat, stingându-mă încet
Apoi, vocea violentă a nevestei:
"Ai grijă, se ard cartofii!"
Îi miroseam... am simțit un dezgust copleșitor.
Am apăsat trăgaciul... întuneric... lumină...
Un regret nespus... o încercare de a reveni iarăși în lume.
Prea târziu! De aceea am venit aici
Cu plămâni, pentru a respira... dar aici, având plămâni, nu poți respira,
Deși trebuie să respiri.
În ce constă folosul evadării din lume
Când nici un suflet nu poate eluda eternul destin al vieții?
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre voce
- poezii despre violență
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre soție
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.