Violonistul Jones
Pământul vibrează într-un anume fel când ajunge
Acolo, în inima ta, și ăsta ești tu.
Și dacă oamenii află că poți cânta la vioară,
OK, cântă și asta este toată viața ta.
Ce vezi, întinse brazde tăiate de trifoi?
Pășune pe care calci îndreptându-te către râu?
Vântul adie prin lanul de porumb; îți freci mâinile,
Juncanii sunt de-acum gata pentru iarmaroc;
Altădată auzi foșnetul de fuste în mișcare
Al fetelor când dansează la Little Grove.
La Cooney Potter, o coloană de praf
Sau un vârtej de frunze înseamnă secetă nimicitoare;
Mă priveau de parcă aș fi fost Red-Head Sammy
Pregătindu-se să intre în "Toor-a-Loor."
Cum mi-aș fi putut ara cei patruzeci de acri de ogor
Sau dori să am mai mult de atât,
În freamătul sunetelor de corn, cantrabas și piculină
Stârnite în creierul meu de ciocârlii și prigorii,
Și de țârâitul morii de vânt și de-ar fi fost numai atât.
Nu am pus niciodată în viața mea plugul în brazdă
Fără ca cineva să oprească în drum
Și să mă ia de-acolo la un dans sau un picnic.
Am sfârșit cu patruzeci de acri de pământ;
Am sfârșit cu vioara spartă
Cu un hohot de râs spart și cu o mie de amintiri,
Și cu nici un singur regret.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.