Exercițiu de dor
Ești frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor și în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliți,
Mărăcinii din tălpi, visurile...
Fă-mi loc să aterizez în viața ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ți văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ține-mă sus, ca pe icoană!
Vei fi frumoasă ca un zbor veșnic,
Peste o clipă.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.