Iarna
Ai luat cu tine neaua de pe munte,
Ce te urmează pașnic, pas cu pas,
Tăcerea fulgilor să nu cuvânte
Și strălucirea gheții, fără de popas.
Ai născocit culori albastre-anume
Ca să le cațeri brave în pisc semeț, de cer
Și sprijinind căderea acelor stele bune
Le-ai troienit cascada în nopțile cu ger.
E ger, zăpada scârțâie sub pasul meu,
Atârnă iile subțiri de promoroacă,
De ramurile joase, lumina goală joacă
Azi, numai pentru tine și... pentru Dumnezeu!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.