Iubire - ţel de neatins

Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie şi muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simţi doar din privire, ah, cât de mult te plac.

Le simţi înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă şi trupul meu asudă...
Aş vrea întreaga viaţă s-o iau de la-nceput!

Pe sânii existenţei mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în braţe, se scutură salcâmii
Şi plouă c mireasmă pe trupurile ude...

Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mişcare, un braţ şi încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Şi-ţi tremură de doruri şi-nsingurare sânul.

În rochie de valuri de jad, se mai strecoară,
Lumina umbrei tale, tu, muză şi poveste...
Vreau să te ţin de mână în fiecare seară,
Să-ţi pun în podul palmei iubirile celeste!

Dar se desface gândul şi visul se sfărâmă...
Te mai păstrez în gânduri şi plâng, ah, dulce vis.
Aş da să fie-o noapte de-acum, întreaga viaţă
Dar astrele, lumină, în viaţă, mi-au decis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!