Să-ți amintești, în ziua de Florii!
Oh, am purtat a numelui tău, trenă,
Tu, înger rătăcit printre poeți...
Ți-a nins în puerilele secunde,
Cu flori de caiși și meri, pe epoleți...
Sub ochiul tău de verde și speranță,
Am răsărit mai verde, mai curat...
Și-n verde-am îmbrăcat eternitatea,
Așa cum numai tu mi-ai arătat.
Mireasă de smarald, la malul mării,
Ți-am împletit cu alge răsăritul
Și am lăsat colosu-nsingurării,
Zidind în mine iarăși, infinitul...
Sub val brodat sunt sâni de suferință,
Dar tu-i ascunzi sub tălpi însângerate
De inima flămândă de iubire,
Ce două inimi, încă, mai desparte.
Când voi păși către apusul lumii,
Să vi să-mi dai FLORIILE-napoi,
Căci ochiul meu ce s-a născut furtuna
Nu va mai fremăta sub pași de doi!
Când pleoapa mea în noape se va-nchide,
Când ochiul meu va lăcrima smerit,
Tu, de FLORII, să-ți mai aduci aminte,
Oriunde-ai fi, ce tare te-am iubit!
Să-ți amintești în ziua de Florii,
Că n-am să-mi vând iubirea pe nimic!
Și până la sfârșit te voi iubi,
Sub flori și sub săruturi sângerii!
Sau poate voi dormi nelimitat,
Fiindcă iubirea mea s-a spulberat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.