Moarte la patruzeci de grade

Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Şi-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roşu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răguşeală aiurea păşeşte, dă-nspre spate.

E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Şi mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbeşte fără noimă se adresând în gol
Şi drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.

Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu duşmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.

Nici dinţii nu-i mai are pe toţi, e ştirb în faţă
La locul de pahar şi filtrul de ţigară
Ce-o ţine nesfârşit pe buza-i ruptă, creaţă,
Se îmbătând din fum şi scrumul tras pe nară.

Singurul scop ce are e banul pentru crâşmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu îşi vinde orice; apartamentul, cuşmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!

Încet scade ştacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preţ bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc şi de săpun!?

Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrăţişând...

Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere nefiinţă
Fără vreun etalon de clasă sau de şcoală...
E secta ateistă cu alcoolica credinţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!