Exercițiu de singurătate
Uitându-mă la munte, simt că devin un munte
Privind adânc în fum, deja mă cred un nor
După ce ploaia m-a udat, am senzația că sunt iarbă
Ciripitul păsărilor îmi amintește că sunt o dimineață
Sunt orice, în afară de om
Din clipitul stelelor citesc: sunt întuneric
Chipul cald al fetelor îmi spune că sunt primăvară
Când universu-ntreg miroase a dorință
Înțeleg că inima mea plină de pace e inimă de pește
Sunt orice în afară de om...
poezie de Luvsandorj Ulziitugs
Adăugat de Marinela Barabula
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.