Îngerii cetății
Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu și-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
și clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viață;
suntem înlănțuiți de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca și cum ai desface pământul de ape
și luminătorii de cer.
La asfințit devin îngeri păzitori
peste cetățile noastre;
noi reaprindem candelele lor
și le aducem în rugă
la ceas de taină.
poezie de Angelina Nădejde (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 aprilie 2013: |
| Mulțumesc, această poezie este ca un popas în inima iubirii. |
2 Veselie Tristă [din public] a spus pe 10 aprilie 2013: |
| Sunteți pe un drum bun... Continuați! Este nădejde să deveniți un nume în literatura română, feminină. |
3 Flaviu Daianu [din public] a spus pe 10 aprilie 2013: |
| Perceptia mamei este minunata! Acolo este radacina noastra. |