Melcul

Sunt solitar, nu vreau nimica
Decât, să mă lăsaţi în pace;
Dezmăţul vostru nu îmi place
Şi zarva ce-mi aţâţă frica.

Mai bine-n scoica mea ce mică
Să nu ţin seamă nimănuia,
Mâncare nu cerşesc altuia
Chiar să nu am, la o adică.

Sunt monoton dar mă priveşte,
Că sunt încet, cui ce îi pasă?
Nu e uşor să duci o casă
În spate, care te striveşte.

Departe grijile de mine
Care pe alţii îi frământă,
Ea doar, tăcerea mă încântă
A traiului ce îmi convine.

N-am trebuinţă de prea multe,
Nu vi-am cerut să-mi faceţi plinul,
Mă mulţumesc şi cu puţinul,
Dar unii nu voiesc s-asculte;

Voi, trâmbiţaşi sosiţi cu goarne,
Înnemuriţi cu gălăgia,
Lăsaţi-mă-ţi cu saracia,
Fugiţi, să nu vă iau în coarne!

................................................

În adăpostul meu tomnatic,
Ursuz, cu barba colilie,
Demult retras în cochilie,
Semnez eu: "Melcul singuratic".

poezie de Ionel Adrian Gugea (20 septembrie 2008)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Votează! | Copiază!