Primăvară

Din aburi de trecut se desfăşoară,
Ca o fantasmă, lunecând prin aer,
Făptura ta; s-a scurs pe-al vremii caier,
Un an de-atunci, şi-i iaraşi primăvară.

Şi azi te văd precum odinioară
În umbra dimineţii, diafană;
Nu poate-a te reda săraca-mi pană
A unui început de primăvară.

Simt, clipa-aceea-adânc mă înfioară
Şi nu pot şterge vie-mi, plăsmuirea
A unui chip ce mi-a-nrobit simţirea
Ţinând în păru-i flori de primăvară.

Privirea-ţi, enigmatică fecioară,
Cea născătoare de adânci eresuri,
Având o mie şi-unu' de-nţelesuri,
Purta în suflet veşnic, primăvară.

Pluteşti ca răsărind, a câta oară,
Să-mprăşti voalul alb ce-ar vrea s-aştearnă,
Uitarea-n timpul nins o-ntreagă iarnă,
Spre-a-mi readuce-o altă primăvară.

O, amintirea ta nu vrea să moară,
Învie iar şi iar ca-ntâia dată;
De o alung cumva, apare iată,
Mereu la fel, cu-o nouă primăvară.

poezie de Ionel Adrian Gugea (26 martie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Votează! | Copiază!