La Luvru
Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolți de veacuri consacrate
Mii de străini din țări îndepărtate
Trec rătăciți... Dar să luăm aminte...
Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-nghețate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalță omeneasca minte...
E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...
În fund, senina Venus de la Milo...
Dar ce te-ntorci și nu m-asculți, iubite?...
Ce ochi albaștri! Cum o cheamă oare?
poezie celebră de Șt.O. Iosif din Credințe (1903)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre iubire
- poezii despre comori
- poezii despre artă
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.