Suferința ta
A pornit odată ca un mic simplu gând
Impus de un prieten cam flămând
Un gând ce avea să-ți roadă inima
Și sufletul, starea, mintea ta
Te uitai în jur, pe trepte lăcrimai
Oameni fericiți, în jur, tu auzeai
Dar tot ce privirea-ți arăta
Era numai suferința ta
Într-un moment de panică ai vrut să scapi
Trecutul tău, cu totul, să-l îngropi
Ai vrut de viața ta mereu să uiți
Doar să vezi cum e să nu mai simți
E atat de simplu să renunți, să te dai bătut
Să privești în jos, să te arunci fără avânt
Este simplu să nu-ți pese de ceva
Să nu crezi că ești mai jos ca altcineva.
poezie de Costel Obadă
Adăugat de Costel Obadă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Obadă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.