Nimic la întâmplare
Oboseala umblă prin venele încinse,
Același gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De același plânset, pe aceeași punte.
Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
Înflorește fir de revenire.
Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-și cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi și râuri amare,
Zăbovit-au crud, furând împlinire.
Trupul-și strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă,
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.