În mine am zbor
În mine am zbor
De înger sfânt și prea-nălțat
Ele mă poartă asemeni gândului cel călător
Pe un tărâm ce câteodată pare minunat
Aripile ce te-nalță sunt uimitoare
Te poartă deasupra munților
Purtându-te pe drumurile păsărilor zburătoare
Și îți dau senzația de a te crede un biruitor
Purtat fiind de miracolul înălțator
Vei crede că toată lumea-ți aparține
Dar îți vei da seama că este doar un vis măgulitor
Și că vei găsi și rău unde sperai că-i numai bine
Darul ce tu-l credeai miraculos
Va deveni chiar câteodată și povară
Căci suntem oameni ș-anume avem un rost
Să ne călcăm pământul din care-am fost creați odinioară.
Zborul, un absolut ce poate fi atins
Dar numai dacă acceptăm că nu-i o realitate
Să-i folosim puterea numai printr-un vis
Și să-nțelegem că într-o cușcă nu există libertate.
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre realitate
- poezii despre păsări
- poezii despre munți
- poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.