Toate aspiră către soare
O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.
O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.
O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
Să le facă bucurii.
Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.
Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.
Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 7 februarie 2013: |
| De poezie ce să zic, este de nivelul unui "Șoim al patriei", ce putea să apară în "Arici Pogonici". |
2 Dumitru Delcă [autorul] a spus pe 7 februarie 2013: |
| Chiar dacă nu-ți place cum scriu te rog fă un efort și citește poezia RUGĂMINTEA DIN VIS .Mulțumesc. |
3 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 7 februarie 2013: |
| Din păcate, domnule Delcă, poezia este foarte slabă.Vă trebuie lectură, multă lectură din poezia autohtonă și străină, de unde se poate învăța foarte mult.Succes! |