O tentație căreia nu i-am rezistat
atunci când se dă o luptă în tine
între a deschide ușa sau a rămâne prizonier benevol
în pântecul cald și parfumat al unei femei,
nu răspunde!
ți-e chipul ei necunoscut, atingerea ei străină,
așa că ignoră provocarea de-a înfrunta lumina
și continuă să meditezi asupra cosmosului
în spațiul rotund, ideal,
cu hrană suficientă și fără chirie
îți poți aduce și o mașină de scris dacă vrei-
e visul meu să citesc opera pură,
neatinsă de păcatul originar!
îmi amintesc.
te vor tenta obiectele concrete,
acțiunea,
dar cântărește!-
pentru gustul fără egal al laptelui acelei femei,
tu dai puritatea neființei!
poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.