Trusoul meu de nuntă
Dezbară-te de mine și intră-n rezonanță
Cu timpul care uită sau numele nu-mi știe
Te-aș ajuta, dar nu știu cine mi-a dus puterea
De-a mă vedea cu tine, în altă-mpărăție.
Aș împărți cu râvnă o ținere de minte
Cum dai spre pomenire prescură și colaci,
Tot ar rămâne-n pieptu-mi mai spre deosebire
O rană blând-amară în care plângi și taci.
Să-nvlăstărească simplu în pieptul tău, o alta
Nu-i spune despre mine, nu vreau să te acuze
C-ai să visezi în noaptea în care vei fi mire
Trusoul meu de nuntă, brodat în alb de muze.
poezie de Loredana Cristea (1 noiembrie 2006)
Adăugat de Loredana Cristea
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Loredana Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.