Sublimul paradox
Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem și nu știm
Și ce ușor ne rănim
Și ce greu ne lecuim.
Cum putem să ne mințim
Că-i fleac să ne despărțim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?
E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Și putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simțim
Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim
Paradoxul e sublim:
Noi putem, dar nu voim.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.