Tatălui meu
Am fost și încă-ți mai sunt
Copilul dorit pe pământ,
Purtată pe umeri - odată
De tine, iubitul meu tată.
Acum tu mă porți doar în gând
Tristeți lângă tine- ancorând
De doruri ce tainic te-apasă
Că nu ai copilul - acasă.
Nu judeci, nu plângi, doar oftezi
Crâmpeie de viață - așezi
Pe pernă, când somnul nu vine
Și asta în viață - te ține.
Mă vezi alergând prin ogradă
Prinzând primii fulgi de zăpadă
Cântând pe ascuns o colindă,
Peltic, la oglinda din tindă.
Ai vrea să mă mângâi pe frunte
Chiar dacă ți-s mâinile frânte
De muncă; de-o viață trudite
Și dor, dor, taicuță... și sunt obosite.
Dar lasă durerea, acuși o să treacă
Ca vine lumina și casa se îmbracă
Cu mândrii nepoți și cântec de stea,
Vin toți să te vadă... azi e ziua ta!
poezie de Angelina Nădejde (27 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 27 decembrie 2012: |
| O poezie frumoasă ca o apă curată în care sălășluiește Puterea Lui Dumnezeu care vă va ocroti pe tot parcursul vieții. |
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.