Moartea bunicii Ioana
Bunica a murit frumos
Ținându-mă în brațe
Și gândindu-se duios
Oare cui, o să mă lase?
Mama mea plecase mai demult
De unde nu se-ntoarce
Eu nu eram încă crescut
Pentru a veni încoace.
Bunica n-a spus un cuvânt
M-a mângâiat ușor pe cap
Și-a plecat cu Duhul Sfânt
Eu ce puteam să fac?
Am plâns o vreme după ea
Cu lacrimi de copil,
Nu știam ce se-ntâmpla
Și am tăcut docil.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.