Castel
Vrăjitorii-și trecură pe-aici pelerinele
Și blesteme se-ncuiară în ziduri,
Bătrîne fantome îl spintecă iarăși,
Cu ochi de salamandră,
Și nu-și lasă semnul pe dalele roșii
Tălpi cu răbojuri de taină.
Și iată, o iată cum crestele-i pier
În vitralii de criță,
Taina castelul sporindu-și,
Și ning pretutindeni pădurile blînd
Și sînt eu ninsoare și liniște sînt.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.