DE DEPARTE...
Fiicei mele Amelia Elena LEONTE
Draga noastră fată de departe
Ne sună săptămânal la telefon
Îi este greu, muncește și învață
Dar luptă să ajungă om.
Plânge mama și o doare
Știindu-și fata singurică
Că nu e mamă fără supărare
Considerându-și fata încă mică.
Nu bucurăm și nu mai știm
Ce să răspundem la-ntrebări
Vrea să știe că trăim
Fără greutăți și supărări.
Că suntem bătrâni o știe
Luptându-ne cu bolile și viața
Însă noi o spunem cu mândrie
Că ne e zâmbitoare fata.
11 mai 2001
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.