Sentinţă
Totu-anceput pe neaşteptate;
Era-nrtr-o zi de mai, cu soare...
Întorşi sleiţi dintr-o plimbare
Stăteam ferice, întinşi pe spate...
... Lăsaţi cu gândul dus alene,
Când sufletul molcom se-ntinde
Şi-n gând nimic nu se aprinde,
Doar vis nespus se scurge-n vene...
... Şi ca din gol uitat, răsună
Un clopot tremurând haotic
'n timpane surde, rău, despotic...
Făcând din linişte, furtună...
E-o voce stranie pe fir
Ce dă verdict de suferinţă
Fără retur, crudă sentinţă;
Că-i drumul către cimitir...
E-un rezultat de analiză
Transmisă despre soţ, femeii;
Că viaţa n-o salvează zeii...
Nici Dumnezeu n-are expertiză!
Cad toţi cu aerul distrus
Şi-ncepe lupta cu destinul,
Fără vreo şansă cu puţinul
De ştiinţă... de duşman intrus.
Şi bătălia scumpă costă
Şi tot era neprevăzut...
Nu mai e zâmbet, glasu-i mut
Şi viaţa e o tristă anostă!
N-ajunge efortul, nici prieri,
E numai rău ce galopează
Nebun... Pe viu moartea exersează...
Nici viitor nu e, doar ieri.
Dintr-un semeţ şi plin de viaţă
Se cocârjează, nu mai mişcă,
Se uită-n jur privirea tristă
Şi caută un suport de aţă...
Priveşte agale neputinţa,
Cu ochii goi cerşeşte mila
Şi resemnat întoarce fila
În minte... Are doar credinţa!
Nici luptă nu mai poate duce;
'n sfârşit de august se va stinge...
Un pedepsit ce-ar vrea să strige
Dreptul de-a fi, c-un semn de cruce.
Ce crud se prăvăleşte fiinţa
În cumul disperat spre boală,
Ca-ntr-un galop... Nu se mai scoală!...
Când pronunţată e sentinţa!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.