Unde fugi copilărie
Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.
Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram așa de mult!
Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.
Din cenușă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simțeam somnul cum ne fură.
Era noapte răcoroasă,
Stelele luceau pe cer,
Cam târziu veneam acasă,
Ne culcam pe lăvicer.
Încet, încet somnul venea
Fără vise, liniștit.
Cu grijă mama ne-nvelea
Când vedea c-am adormit.
Doamne, câtă bucurie
Era în viața de copii!
De ce pleci copilărie?
Oare la noi, mai revii?
Unde fugi copilărie?
Dece iei cu tine tot?
Dacă vrei îți dăm simbrie
Numai să rămâi pe loc.
poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
1 zudi [din public] a spus pe 26 mai 2013: |
e super poezia |
2 Dumitru Delcă [autorul] a spus pe 28 iunie 2013: |
Mulțumesc, zudi.Numai bine! |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 28 iunie 2013: |
Frumoasă poezie. |
4 Dumitru Delcă [autorul] a spus pe 1 iulie 2013: |
Vă mulțumesc, doamna Betty Marcovici.Tot respectul pentru dumneavoastră.Sărut mâinile! |
5 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iulie 2013: |
Vă mulțumesc și eu. |