Neconvingătoare replicare
Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii și furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce țintă le e așa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Și cu-i priește oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viața-și riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai știu; gândește oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiție și gustul pentru rut,
Așa neînvățat, ca și cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiție
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariție!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.