Eu nu strivesc - variantă
Eu nu strivesc corola de țânțari a serii
Și nu ucid cu cartea mici gâze care stau pe canapea.
Ci eu cu-a mea ferastră
Sporesc a țânțărimii hoardă,
La fel cum becul cu lumina lui pătată
Atrage gâza serii și nu o-nedepărtează.
Eu nu strivesc cohorda de țânțari,
Că mici sclipiri cu aripi sunt și ei
Și noaptea când îi va învălui cu zgomot de bec spart
Vor zumzăii pe la urechi, și vor mușca din mine,
Cu sete.
Așa că mă întreb, de ce?
De ce, doar din dorința de putere,
Să le curm zborul și să îi strivesc.
Minune sunt, o boabă în marea corolă a minunii.
Și-nvăluit de multe gâze însetate de sânge,
Zumzăi în rând cu ele, până când,
Voi fi strivit și eu ntr-o bună zi, de mare zid alb.
Coperta veche a cărții omenirii mă va strivi,
Așa cum eu pe vremuri, acum imi amintesc,
Striveam țânțarii mici si enervanți
În cleștele peretelui și-a cărții.
Și totuși zic că nu ucid
Promit să tac acum, și tot ce-am zis
ba nu promit nimic!
Acuma am de omorât țânțari.
Pe cât de roșu și fierbinte îmi curge sângele râvnit de ei,
Rece-mi va fi când voi lovi cu sete
Cu zgomot de bec spart m-a-nvălui a nopții liniște,
Și o să dorm, până când evident mă voi trezii.
Eu nu strivesc, și nu ucid.
Dar uneori nu poți dormi făr genocid!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țânțari
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre cărți
- poezii despre becuri
- poezii despre zbor
- poezii despre urechi