E o toamna tarzie

E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.

O ceaţă aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorţi,
Totul e unic şi atât de sublim.

Se scutură frunzele arămii
Pe rând işi găsesc locul,
Toleranţa zace în câmpii
Regretele acoperă totul.

Nori îşi spun nemulţumirea
Confesiuni deşarte-
Din primăvara vieţi mele
Multe au fost uitate.

E o toamnă amară afară
E lacom timpul şi trecut,
Obosită e natura de suflu
Doar vântul colindă pierdut,
Totul e în plină melancolie-
Doar toamna din mine... e mai târzie.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!