Sculptând un... vis
Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde își lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea
"Visul" meu către... Cel de Sus.
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
LENUTA BACIU [din public] a spus pe 16 martie 2016: |
Cu siguranta ca pentru a visa la cel de sus, vorbesti cu tine in "tacere la masa" apoi...frumos! Balsam pentru suflet... |
Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 17 martie 2016: |
În loc de "cu buzele lipite de"
(patetism exagerat)
merge mai bine " cu gândul la".
E și mai logic.
De la Masă la Poartă
e o distanță de zeci de metri.
Ca să fii Masa Tăcerii
și cu buzele lipite de Poarta Sărutului
trebuie să ai un gât extraordinar de lung. |
daniel stanciu [din public] a spus pe 17 martie 2016: |
Nelu, in vis distantele (s intervalele temporale) se pot contracta. La o adica si gaturile s-ar putea lungi. E posibil chiar sa-ti trimiti buzele sa a se lipeasca de portile infernului, iar tu sa ramai auster si neprihanit la masa de joc (sau la orice alta masa, cum e cea electorala). |
Yorick [din public] a spus pe 17 martie 2016: |
Se pot imagina multe feluri de a visa, chiar și sculptural.
Poate unii și-ar dori ca buzele (alții gândul!) să le fie
lipite de Domnișoara Pogany sau de Negresa blondă. După
preferințe și posibilități. Nimeni nu e Cumințenia pământului
iar Sărutul nu are legi, de la Începutul lumii încoace.
Dar ar fi bine să nu vă faceți nicio Himeră, deoarece se pare
că autorul, un visionar solitar, nu ține cont de părerile unor
opinologi - vorba maestrului cu joben - sau Pinguini ca noi,
știind el, foarte bine, cum se asamblează un lego brâncușian. |