Omul bun
Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiți
din iubirea
a două suflete gemene
și din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ți
bună dimineața
precum
clinchetul unui clopoțel
sau
bună seara
ca și cum
ți-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbește
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrățișându-ne
o face ca și cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu brațele sale.
Omul bun
îți face ziua bună
de dimineață
și este
când îl întâlnești
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice
când suntem
îngenuncheați
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.
poezie de Angelina Nădejde (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 25 septembrie 2012: |
Frumoasă poezie, omul bun este blând, cald și nu scandalos, gândurile lui sunt active, vii, dar arată și lucrurile mai puțin bune pentru oamenii. |