Reproduceri
Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reușite;
Fără talent, neisprăvite...
Trăim realul... teatral!
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câștigul material,
Lipsiți de etică, moral;
Pictură, scris... în reproduceri.
Noi înșine suntem reluări
De zeci de mii de ani... portalul
De referit, nu originalul...
Evoluați în... impostori!
Dovezi avem -pretinșii "peste",
Din ce ne-au fost gene anceștrii
Cunoscători de-aștrii- tereștrii
Din grotele-n picturi rupestre.
Mister!!!... Pretindem competență
Recăutată, timpurie,
Să ne-ntregim mintea pustie
De prea multă inteligență.
Paradoxal, alte creații
S-au reprodus la fel, în copii...
Mai credincioase decât popii;
Pretinși exemple... prin prestații?!?
Ne pierdem înălțime, creier;
Tot mai ușori, imponderali
Ne încântând, nenaturali
Inventatori, de sunet... greier.
Din săpături să fim aduceri
Profunde, cum e originalul;
Să redescoperim umanul,
Să nu fim simple... reproduceri!!
Ce mult aș vrea să fiu eu "primum",
Cu antice circumvoluții
Mă reîntorcând în evoluții...
Să reproduc "Homo sublimum"!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pictură
- poezii despre evoluție
- poezii despre arte plastice
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre talent
- poezii despre sunet
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.