Uneori
Uneori,
Îmi uit sufletul
Închis în poezie.
Și ies golită
De sentimente.
Trec prin lume,
Și în loc de oameni văd:
Imagini,
Umbre,
Tăceri.
Lasă-mă poezie să văd
Lumea așa cum este.
Să trăiesc,
Să pot dormi
Când visele m-așteaptă.
Dă-mi te rog poezie
Sufletul inapoi,
Să pot pleca dincolo
În nemurire.
Căci va veni cândva
Vremea Judecății....
Și mă va întreba
Domnul:
- Ce ai facut cu sufletul?
Nu-I voi putea răspunde:
- L-am uitat, Doamne,
Uneori...
Închis în poezie.
poezie de Angelina Nădejde (23 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 26 august 2012: |
Frumoasă poezie. Vă mulțumesc. |
2 angelina [din public] a spus pe 27 august 2012: |
Pentru doamna Betty Va multumesc stimata Doamna. Dumnezeu sa va dea sanatate sa fiti mereu alaturi de prietenii acestui site. angelina |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 27 august 2012: |
Stimată Doamnă Angelina, vă mulțumesc pentru urări.Intr-adevăr, cei care scriu pe acest site îmi sunt foarte dragi și îi consider prietenii mei. Vă mulțumesc așteptând cu bucurie dialogul cu dumneavoastră. Cu mult drag și prietenie. |