Foot... ball

Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deşi tot cu picioare, gândim la fel, mereu
Şi doar arar lovim cu capul... tot mai greu!
Oricum suntem de plâns sau râs şi la "football"

Poate tocmai de-aceea avem cuvânt "halal",
Că ştim că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Şi-am transformat din fotă, "fot" un cuvânt de lemn
Şi-n râs, cutumă veche, de horă, sârbă, în... "bal"?!?

Şi-atunci, ca-n toate, avem la "prost"... joc, explicaţie;
Că nu-nţelegem tot, ce-n lume-i lexical,
Că "foot" nu-i mascul-fotă... nici actul sexual,
Iar "ball", nu-i nici de supă, nici la cămin... "dansaţie".

Din joc al minţii, şah, ce-aproape-i o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi "gol";
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol
Scuipând gazon, băloşi, să crească, într-o prostie!?!

Mereu, oriunde, oricine, mai bun este, mai tare,
Speriaţi de bombe trase de masai, de englezi;
Toţi sunt mai mulţi în joc... echipe de chinezi!?!...
Şi-n lene, alcool, femei, ne pregătim... picioare!

Nici cel puţin n-avem ruşine sau mândrie
Să vrem respect, cântări, să fim mai buni... eroi;
Desumflăm "neînţepaţi", din "preumflaţi" cimpoi...
Oricum, la cât efort, luăm bani... fie ce-o fie!?

Din Ţepeş suntem draci, mâine ne-i horoscop;
"Înainte", pentru-ai noştrii de azi, este "înapoi",
Cum n-am fi toţi sătui de "Stat" şi de nevoi...
Cu aleşi ne pedepsind în joc... şi joaca-i scop!

Ne-aşternem toţi cu jind; pop corn, pastile, bere,
Plini de speranţe, vise, spre ecrane, tremurând.
Acasă ni i-am lua, murind de-ai adorând,
Mândrie să ne dea... Demult inima o cere!

Speranţe prăbuşim, din start facem final,
Mult prematur murim, de vii, tot mai devreme...
Nu ştiu ce-am mai putea, să dăm, să se întreme
Un vis ce-l vrem real; măcar buni la... "fotbal"!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!