Enigmele
Eu, cel ce-acum hălăduiesc cântând,
Curând ascunsul, mortul o să fiu,
Sălaș având în fermecat pustiu,
Loc fără înainte, după, când.
Așa am fost deprins. Mă socotesc
Nevrednic de Infern ori Paradis,
Dar nu-s profet. Necontenitul vis
Se primenește făr'să-l isprăvesc.
Ce labirint rătăcitor, ce albă
Va fi de strălucire soarta-mi grea,
Când capătul poveștii mi-l va da
Experiența morții, tristă, oarbă!
Să beau doresc uitarea-i de cleștar,
Să fiu mereu; să nu fiu. E-n zadar.
poezie celebră de Jorge Luis Borges din Celălalt, același (1964), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Total Library: Non-fiction 1922-1986" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre iad
- poezii despre dorințe
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.