Uriaş

în seara asta nu scriu nimănui
nu simt nevoie să vă pot privi
prin kilometri şi pixeli
din inima mea tresar şi erup dorinţe

am luat foc

stau visător pe bordură savurez liniştea
ascult titanium are miros de frumos
mă revărs în marea cu nume de eu
e ca nicăieri vorba aia
nu că ar exista cafea fără zahăr
dar prefer bomboanele mentolate cu gust de ceaţă
mă învelesc în minutele 5 spre zece
au I-uri mare toate
de ce să vreau când pot să cer
când noaptea mă scol cu lacrimi şi nu ştiu cum
atunci vor răsări flori din genele mele
nu voi mai avea nevoie de ochi
am luat foc

e unica iubire
acolo despărţită de ultima strofă ultimul vers
printre rânduri ai toate răspunsurile
la neîntrebări şi neviziune
încearcă să te strecori în mine ca să pot scrie
despre tine despre voi şi cei ca noi
despre publicaţiile ţintuite în curent şi cercuri
în pătrate albastre pătate de păcate

lume trezeşte-te
aşează-te aici cu mine pe bordură
şi începe să cânţi căci vei uita
aş vrea să fii aici în lumea asta mică în care mă zbat
lumini şi girofare
toate la graniţă cu informaţia

fii titan
sau cel puţin încearcă

poezie de Andrei Surugiu (17 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Votează! | Copiază!