Dialog cu salcâmii tineri

Sătul de atâta goană a vieţii
Mai fac un copleşit popas
Salcâmii tineri mă veghează
Şi stau cu dânşii la taifas

În umbra lor mă văd puiet
Desculţ, firavă rădăcină
Şi-n loc de rădăcini doar muguri
Mustesc în zborul spre lumină

Şi m-aş planta în locul lor
S-o pot lua de la început
Ca lumii ăsteia nedrepte
Să-i mai plătesc încă-un tribut

Primiţi-vă în rândul vostru
Să încerc şi regnul vegetal
Şi să contemplu trist cum cade
Cortina ultimului val

Poate mai mult noroc să am
Ori eu la rându-mi să aduc
Un rod ceva mai acătării
Şi mulţumit să mă usuc

Vreun necăjit ca lemn de foc
Să mă doboare în prag de iarnă
Când viscolul şi bătrâneţea
Vor prinde tâmplele să-mi cearnă

Şi în primăvară să mă vadă
Din seve noi cum voi renaşte
Copiilor să le ofer
Buchete, florile de Paşti

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!