Când rămâi gol
astă seară stăm cocoțați pe lună spargem semințe
gândim la țăranii care-și duc dorul
leului vândut
a vieții pierdute și al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic
"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor și se sărută
cu aceași discreție prin care vrei să te naști
a nu știu câta oară
back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorții
privim anotimpurile cum își schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelației
te sărut pentru ultima dată
tu firava ființă care nu exiști
creată doar în interiorul exteriorului ești peste tot
te țin de mână și mă întorc
când rămâi gol
și ai tatuaje incolore pe ochi
vezi dar nu simți
am așteptat
viziunea nu ține pentru totdeauna
așa e de fiecare dată când nu mai ai inspirație
poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.