Ruga bunicii
La căsuța bunei mele
Cu icoane împodobită,
Busuioc uscat în grindă,
Candela-i mereu aprinsă.
Îngerii din cer coboară
În fapt de seară până-n tindă.
I-a chemat în rugăciune
Buna mea și-n astă seară.
Stă-n genunchi, iar rugăciunea
N-o citește din vreo carte;
Ruga ei e din străfunduri
S-a născut cu ea deodată.
Palidă și istovită
Ea-și găsește timp în noapte
Domnului să-aducă slava.
Și cum stă așa plecată,
Lacrima-i pătrunsă-n rugă
Pare-un înger de Lumină
Coborât din cele înalte.
La căsuța bunei mele
Îngerii din cer coboară
Păzitori peste-o cetate
Aduc pace și lumină.
poezie de Angelina Nădejde (15 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre religie
- poezii despre înălțime
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 16 august 2012: |
Superb! Mi-au dat lacrimile pentru modul curat în care știți cum să vă cinstiți părinții.Prin versurile dvs.vorbește însuși Dumnezeu. |
2 Angelina Nadejde [din public] a spus pe 17 august 2012: |
Va multumesc! Dumnezeu sa va aiba in paza! Cu drag, angelina |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 17 august 2012: |
Mulțumesc Doamnă, de câte ori vă citesc, sufletul meu se luminează și numai simte enorma răutate omenească ce o are în jurul său. Pe curând! |