Sângele nopții
Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopții
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălțau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorință
unde
cu eșarfe de ceață
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...
Nu fugi
oricum urmele pașilor
o să-ți înflorească în urmă.
oprește-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...
poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.