Olimpiada

Sârgu-n şlefuire, năzuind perfect
Peste orice limanuri, o închinare fiinţei
În puritatea minţii, competând defect,
Selectând pe fizic obiect credinţei.

Debarasând Terra de orgolii fade,
Înalţă munca-n ode, imnuri de etnii.
Uită ambiţii avare, vânat să se prade,
Minciuni şi hoţii... pretins nebunii.

Emulând frumosul, corpu-i în concurs
Se-nfrăţind de-o sferă, din culori de piele
Ce prin minte-şi dă mâna, "sans rembours",
"Equals all around", zâmbete la rele!

Flacără din Soare s-aprinde-n explozii,
Răsplătind cu lauri inimi preţioase;
Şi pe lupi de mare, juji, matrozi, aprozii...
Sufletele înalţă, din umile case!

Vis, atât de rar, în scurt timp de-o viaţă
Plictis ca să-l faci, ca pe o cutumă.
Mentor, ieri discipol, înaltul îl învaţă;
Scara-i, pentru om, lumea tot mai bună!

Cântec, râs ferice, lacrimi aşteptânde,
Pentru o altă dată sol de-a fi-n paradă,
Toţi se întorc eroi; euri muribunde
Devin nemuriri... de-o Olimpiadă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!