Petiţie în recurs

E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porţi de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.

Cum mai uşor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.

Fac parte, poate sigur, din invazionişti,
Orbiţi de-orgoliu propriu şi surzi la raţiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artişti
Şi şarlatanii, hoţii, conduc o naţiune.

Îmi cred încă bun simţ de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc să-mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici să-ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.

Nefericit proverbul, ce de-altfel nu-i proverb,
"Că nu e om să nu fi scris, vreodat-o poezie",
S-a răzbunat pe lume, pe subiect, pe verb...
Albina-i cum e cioara, din zbor... O nerozie!

E straniu cum permis e-orice la scrisu-n vers;
De-a pune-n alandala cuvinte deslânate...
Cum ai ieşi pe stradă-n chiloţi în loc de fes
Şi poliţist ţi-ar trage... o notorietate.

E-atâta libertate de clase, brevetate!...
Să fie poezia de sine stătătoare,
Aşa cum câştigată-i, pentru posteritate!...
Şi să creăm, la scris, noi rubrici... salvatoare!

De neînţeles mă tângui în plictisu-mi de rimă
Ce deranjează mulţi, moderni, cu iz de snobi,
Ce cu tupeu de clanuri acuză; oi fi de vină
Că nu-s invadator, ca ei, printre microbi.

Oricât de alb e "versul", să fie cântec, slovă,
Să-l simt o căutare, o lecţie, trăire,
Să nu mă-nec în mâl, mirositor; mangrovă...
... Cum visător la mare, înot mi-e ispitire!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!