Unde ești, Doamne?
În aste zile de restriște,
Ajunsa țara noastră dragă
Să fie a vulturilor pradă.
Sunt tot mai răi tot mai flămânzi,
Tot mai avizi după putere,
Nimic și nimeni nu-i oprește
În lupta lor după mărire.
Făcut-au țara un tribunal
Unde poporu-i acuzat
Fără să aibă avocat;
Ei judecă ei dau sentințe.
Se bat pe legi și ordonanțe,
Pe constituție, parlament
Și nu contează dacă noi,
Îi vrem sau nu...
Ei ne fac legea.
Și este țara noastră toată
Un mare câmp de bătălie,
În care noi suntem doar ținte
Iar ei ochesc fără clipire.
Suntem răniți, unii-s uciși
Și ne mirăm de-a noastră soartă;
Unde ești Doamne de nu-i vezi
Să le arăți că în curând,
I-așteaptă Dreapta Judecată?
Și nu mai au nevoie acolo,
Nici de putere nici mărire;
La cât de mari se simt aici
Pe atât de mici vor fi la Tine!
poezie de Angelina Nădejde (11 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
1 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 11 iulie 2012: |
Adevărul suprem l-ați rostit.Mulțumesc. |
2 angelina [din public] a spus pe 11 iulie 2012: |
Va multumesc! In aceste vremuri tulburi nu ne-a mai ramas decat credinta. Cu speranta ca Dumnezeu le va da gandul cel bun va doresc numai bine! |
3 bettymarcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 11 iulie 2012: |
Vă aștept cu drag creațiile literare care îmi mângâie sufletul. |
4 Sissi [din public] a spus pe 8 mai 2013: |
Forate actuala la zi poiezie.Complimente si un MERSI din suflet |
5 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 27 noiembrie 2013: |
Cu drag îți recitesc mereu această poezie. Îți mulțumesc. |