Ploile
Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
și ardem ca niște torțe în luptă.
Într-un tunet deslușesc un adevăr înverșunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.
Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre ploaie
- poezii despre nori
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre nori
- poezii despre vânt
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre barbă
- poezii despre adevăr
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre adevăr
- poezii despre Pământ
- citate de Ioana Voicilă Dobre despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.